|
Scurtă biografie a Michelinei Boisvert Sunt născută în provincia Québec în ianuarie 1952 dintr-o familie destul de modestă. A trebuit să încep să lucrez încă de foarte tânără pentru a-mi ajuta mama. În ciuda numeroaselor greutăți pe care le-am trăit în copilărie, căutarea mea de Dumnezeu era tot mai susținută. În adâncul inimii, totdeauna am crezut în Dumnezeu.
Astăzi știu că indepartandu-mă de Biserică și neprimind protecția oferită de cele sfinte, eram obligată să trăiesc un mare vid interior și o mare singurătate, căci prin felul meu de a fi, mă îndepărtasem de dragostea lui Dumnezeu. Dar când suferința deveni insuportabilă, eu strigai către Dumnezeu. Domnul cunoștea inima mea și încrederea pe care am o avusesem mereu în El. În anumite perioade din viața mea, voiam să mor căci mă autodistrugeam prin consumul de droguri și de alcool. Nu-mi mai găseam locul pe acest pământ pustiu.
Apoi, în 1990 viața mea s-a schimbat brusc. Fusesem fulgerată de o criză acută de scleroză în plăci (scleroză multiplă). Tot corpul mi-era zdrobit, picioarele nu-mi mai mișcau, intestinele nu mai funcționau, plămânii îmi erau slăbiți, ca și vederea.
Simțeam că nu-mi mai rămânea decât foarte puțină viață în corp. Durerea era foarte intensă în ciuda medicamentelor și injecțiilor cu morfină pe care le primeam.
Din fericire fiul meu, care pe atunci avea 16 ani, mă vizita. A fost un șoc pentru el să mă vadă în starea asta. Eram de nerecunoscut. I-a fost foarte greu să accepte ce trăiam eu și să facă față acestei realități. Trăiam un adevărat martir.
Pentru medici, nu exista tratament posibil și deci nicio posibilitate să mai lucrez vreodată în viața mea. Viața mea tocmai se dărâmase și în această suferința strigam din toată inima către Dumnezeu și îl imploram să-mi lase viața, căci fiul meu nu era pregătit să trăiască această încercare. Nu mai aveam nicio forță fizică și eram incapabilă să fac ceva prin puterea mea. În fine realizam în ce măsură aveam nevoie de ceilalți și mai ales de Dumnezeu.
Atunci am strigat către Dumnezeu din toată inima și i-am spus: "dacă îmi lași viață, voi lucra pentru Tine și voi avea grijă de fiul meu." Rostind aceste vorbe, am văzut o lumina puternică ce coborâ spre mine. Ea mi-a pătruns inimă și corpul cu o asemenea intensitate încât inima îmi ardea și ardea de dragoste.
Azi realizez că Domnul îmi făcea darul vieții mele, dar în acel moment n'aveam nicio idee de cum va acționa. Domnul mă vizită în această mare mizerie. Apoi într-o zi, în timp ce mă rugam îmi spuse:
"Eu n-am venit așa cum ți-ai fi dorit tu, fiica mea, ci în Dragostea mea ca tu să poți lucra la via mea și să-mi atragi sufletele."
De la această dezvăluire a Dragostei, a făcut din mine o inimă arzătoare de Dragoste pentru El, încredințându-mi misiunea Inimii Sale de Primire. El mi-a acordat harul de a mă uni la Atotputernica Sa Euharistie care este inoirea sacrificiului său. Dacă Domnul nu m-ar fi vindecat, nu aș putea să-i supraviețuiesc acestei intensități de Dragoste prin care Domnul mă cheamă.
Aceste câteva rânduri reprezintă un scurt rezumat al unei perioade din viața mea care a fost deschiderea spre dragostea lui Dumnezeu. Va veni o zi când Domnul mă va face să deschid paginile cărții vieții mele pentru a-mi ajuta frații și surorile ca să le fac
cunoscută măreția Milei Sale.
Vouă care treceți prin mari greutăți, vouă care strigați după ajutor, vreau să va spun:
" Aveți încredere și sperați din toată inima voastră căci Domnul vă va acorda harurile sale."
Eu pe care Tatăl din Cer o numește "mică nevinovată a Bunului Dumnezeu", mă rog pentru voi din toată inima mea, căci eu cunosc suferințele cauzate de rănile voastre.
În anumite momente, Domnul îmi permite să simt stările sufletești ale fraților mei și ale surorilor mele și cât sunt de neplăcute aceste suferințe pentru ei. Pentru voi toți care citiți aceste rânduri, eu îi cer Spiritului Sfânt să vă deschidă inima în fața Atot- Puterniciei milei lui Isus.
|