|
Articol publicat în revista Stella Maris
MICHELINE BOISVERT articol extras din revista : martie 2002 nr 379 În cursul celor două călătorii în Franța, Micheline Boisvert a început să facă cunoscută Inima Primitoare a lui Isus. Noi am descoperit o persoană determinată, total dăruită, pe care Domnul a înzestrat-o cu darurile înțelepciunii, cunoașterii și discernământului pentru a-și împlini misiunea: să mărturisească despre Lumina cu care a fost haruita și să răspândească Inima Primitoare a lui Isus.
Ea se distinge prin dragostea sa de adevăr, marea sa compasiune pentru săraci și suferinzi. Domnul a haruit-o de asemenea să participe la Patimile Lui intercedând și despărțindu-se, în special pe durata sărbătoririi Euharistice unde ea mărturisește în persoana ei despre prezența vie și reală a lui Isus mort și înviat. S-a auzit deja despre mărturii de vindecări. Iată calea unui suflet chinuit atins de Dragostea lui Dumnezeu. Prima carte de mesaje (1999) primită de către Micheline Boisvert va ieși în luna aprilie, iar o adoua în toamna lui 2002.
DOMNUL M-A ALES ÎNCĂ DE LA SÂNUL MAMEI MELE
Micheline e născută într-o foarte săracă familie quebecheza, cu relații dificile. Ea încearcă o imensă singurătate și gândește mereu că nu este iubită, dar în inima sa de copil, ea păstrează numele lui Isus și al Mariei, căci părinții săi o botezaseră, ea a urmat cateheza școlară și a fost confirmată. A doua din patru copii, de la vârsta de 13 ani, Micheline începe să facă menajul în diverse case pentru a-și ajuta mama și pe frații săi. Câțiva ani mai târziu, ea trebuie să plece din căminul familial și să-și găsească altceva de lucru pentru a trăi. Ea lucrează mai întâi în manufacturi și apoi în baruri-restaurante.
Michelinei îi este foarte greu să se adapteze la valorile acestei lumi. Inconștient ea caută dragostea tatălui și a mamei sale în droguri și în alcool, de unde o autodistrugere crescândă și o viață plină de tristețe și de suferința. Azi ea înțelege cât de mult aceste fragilitați făceau din ea o pradă ușoară pentru rău. Viața asta îi devine insuportabilă, de netrăit; în nopțile sale de spaimă, de frică și de vinovăție, Micheline strigă adesea către Domnul: « O Doamne, ia-mă la tine! » După mulți ani de suferințe, Domnul i-a auzit strigătul dar nu așa cum se aștepta ea!
Într-o zi- pe când avea 18 ani-, Micheline realizează că așteaptă un copil. O imensă spaimă o strânge. Într-o asemenea situație, ea se gândește că nu are nimic de oferit unui copil. Din cauza rănii sale adânci (consecință unei nașteri nedorite), ea nu putuse încă niciodată să aprecieze frumusețea și bucuria de a trăi... când pentru prima oară ea simte copilul mișcând în ea. Este o revelație, o bunăvestire. Atunci ea își iubește mult acest copil, în același timp când primește, în corpul și în carnea sa revelația a ceea ce este “viața” cu adevărat. În legătură directă cu realitatea adevăratului sens al vieții toate îndoielile despre copil au fost înlăturate Ea realizează azi cum a venit Domnul în ajutorul său, dandu-i gustul și un adevărat motiv de a trăi.
PROFUNZIMI, EU STRIG CATRE TINE, DOAMNE!
Bântuită dintotdeauna de suferință, Micheline are multă compasiune pentru suferinzi. De asemenea, ea ajută cum poate, bolnavii și deținuții pe care îi vizitează... când în 1990, este spitalizată de urgență și pusă sub morfină. Atunci realizează că toate zidurile de protecție cu care s-a înconjurat, se dărâmau: ea se află confruntată cu viața zbuciumată pe care o dusese, atât pentru a se face iubită cât și pentru a-și crește fiul. Ea știe foarte bine că această viață dereglată a condus-o acolo unde se află în prezent. În fața morții, Micheline realizează că trebuie sa se întoarcă la Domnul. O criză acută de scleroză în plăci survine. Ea strigă atunci către acest Dumnezeu, în care, în inima ei, crezuse întotdeauna. Și astfel Domnul începe să o atragă mai puternic spre El, pentru a o pregăti pentru marea misiune a Inimii Primitoare.
Fiul său de 16 ani, care are la rândul său mari probleme de droguri și alcool, o vizitează pe mama sa la spital. I se părea de nerecunoscut, atât de mult slăbise. Șoc ! Cum să accepte suferința ei, mai ales că nu și-a cunoscut niciodată tatăl ?
Pe patul de spital, Micheline înțelege suferința interioară a băiatului ei răvășit în fața stării sale. Durerile ei fizice sunt atât de intense încât ea are impresia că întregul său sistem nervos se destrăma. Simultan, ea simte că va muri și câtă nevoie are fiul său de ea. Atunci, din adâncul ființei ei, ea strigă: aDoamne, dacă îmi lași viața, voi lucra pentru tine și voi putea avea grijă de fiul meu.”
Și cum ea nu mai așteaptă nimic din partea spitalului, decide să se întoarcă acasă și semnează foaia de ieșire. Micheline nu are, bine-nțeles, nici cea mai mică idee, de felul în care Domnul o va face să lucreze pentru El și nici măcar nu se gândește. Dar El a auzit strigătul copilului sau, de disperare. El a văzut dragostea inimii .
RENAȘTERE ȘI DESCHIDERE SPRE BISERICĂ
Pentru a o pregăti pe Micheline pentru marea misiune a Inimii sale Primitoare, Domnul o va învăța personal, vizitând-o El și Maria, în marea sa Lumina și unindu-se cu Atorputernica Euharistie. Pe urmă o va conduce spre Biserica sa și spre păstorii săi.
Din micul său apartament, Micheline va trăi ca o pustnică, retrasă. Ea comunică cu natura, contemplă viața și respiră Dumnezeu care cu răbdare îi redă sănătatea. Ea citește Biblia și descoperă Lumina în Evanghelia Sfântului Ioan. Domnul îi dăruiește harul de a primi Divina Sa Lumina, dar ea nu spune nimic nimănui...
Până acum, Micheline și-a dus viața înafara Bisericii. Dar Bunul Păstor pleacă în căutarea oii pierdute pentru a o ridica pe umărul sau, datorită unei vecine care o invită în grupul ei de rugăciune. « Deschiderea mea către Biserică a venit printr-o fată care se simțea bine în preajma mea și mă vizita.
Ea făcea parte dintr-un grup de rugăciune care se reunea la două colțuri de stradă mai departe de mine. Prin ea, în februarie 1997, Domnul m-a atras pentru a mă ruga cu frații și surorile mele.
De la prima întâlnire cu acest grup de rugăciune, ne-am rugat pentru o tânără bolnavă de leucemie, care ne-o ceruse. Atunci, Domnul m-a cuprins foarte tare în Lumina lui. Am resimțit toate celulele bolnave ale fetei, în corpul meu, cu multă suferință și o mare intensitate de dragoste. Acum această persoană o duce bine. După aceste evenimente, mi s-a propus sa întâlnesc un preot și am acceptat. Era prima mea întâlnire personală cu părintele Marcel. I-am vorbit despre Lumina pe care o vedeam și el m-a întrebat :
« Dacă această Lumina nu este de la Dumnezeu, consimți ca ea să plece ? A» Am spus da. El s-a rugat pentru ca această lumină să mă părăsească dacă nu venea de la Dumnezeu. Pe urmă, într-o confesiune liberatoare, am resimțit puterea iertării apoi am participat la slujba în care Domnul m-a luat si m-a unit cu Atotputernicia Lui . El a făcut din mine o inimă arzătoare de Dragostea Lui. Credeam că o să mor. Când Domnul mă face să intru în Lumina Lui, eu îmi pierd forța fizică.
Nu am citit sau auzit niciodată nimic despre fenomenele mistice și nu eram familiară cu mediul carismatic. Nici măcar nu cunoșteam acest cuvânt. Înainte de a întâlni persoanele de la Casa lui Isus-Învățătorul ², care au putut discerne ceea ce trăiam eu, nu știam că existau persoane care primeau mesaje din cer, nu știam de Medjugorje.Și tot ce trăiam făcea parte din viața mea cotidiană și era normal pentru mine.” Pe urmă, chiar acest grupușor de rugăciune îi propune Michelinei sa-l însoțească la Casa lui Isus-Învățătorul, acolo unde membrii trebuiau să-l întâlnească pe directorul spiritual.
Micheline acceptă și îl întâlnește pe superiorul Casei care o invită să participe la o sesiune din 4 până în 6 aprilie 1997. În această sesiune, Sora Margot este animatoarea grupului. Și astfel Domnul o pune pe Micheline în contact cu Sora Margot, care, în scurt timp devine mama ei spirituală.
În cursul acestei sesiuni, Micheline ia cunoștință despre imensul har cu care a dăruit-o Domnul.
După ani de zile, de când trăia în pacea și în dragostea sa, singură în micul său apartament, toate aceste favori i se păreau normale. În timpul unei euharistii, Sora Margot primește lumina peste puternicul har de Dragoste Euharistică, pe care Domnul o face să o trăiască, pe Micheline. Din acest moment Domnul le unește pe Sora Margot și pe Micheline în puterea Duhului Sfânt.
DISCERNEREA BISERICEASCA
De la începutul însoțirii, sora Margot realizează că Micheline are nevoie să întreprindă un drum de vindecare interioară a numeroaselor răni din viața sa trecută pentru a lăsa să treacă liber forța dragostei în toată ființa ei.
Începând din aprilie 1997, însoțită de către această religioasă și doi preoți, Micheline trăiește în același timp un drum de vindecare interioară a rănilor sale de la originea lor și o adaptare progresivă la Atotputernicia Tatălui prin Inima Primitoare a lui Isus care lucrează în ea : Micheline consimte să trăiască această experiență a Luminii în realitatea umană a corpului său (cu luptele concrete pe care trebuie să le trăiască). Ea acceptă « răpirile » puternice în slăbiciunea « cărnii », petrecând ore în șir răpită în puterea luminii Sfântului Duh.
Ea conștientizează realitatea misiunii care i se releveaza. Ea consimte să meargă umilă în credință, cu Puterea Tatălui Atotputernic, datorită Inimii Primitoare a lui Isus: « Prin ea (prin Inima Primitoare a lui Isus), cu ea (cu Inima Primitoare a lui Isus), și în ea (în Inima Primitoare a lui Isus), a ta să fie Doamne, Tată Atotputernic, întreaga onoare și întreaga glorie ». Progresiv, Micheline își ajustează voința după voia lui Dumnezeu, pentru umanitate.
În acest timp, o vecină o însoțește pe Micheline la slujbă și o ajută să-și poarte slăbiciunile naturii sale în timpul răpirilor.
În 6 octombrie 1997, ajunsă acasă după ce auzise slujba, răpită prin Eucharistie, Micheline primește, în rugăciune, o profeție privind « purificarea Quebecului », anunțată pentru 3 luni mai târziu, 6 ianuarie 1998. O persoană apropape de ea o scrie pe un capăt de hârtie. Căutând într-o veche carte de rugăciuni, ea constată că în 6 ianuarie se sărbătorește Epifania. A doua zi Micheline întreabă la telefon ce înseamnă Epifanie. După furtuna de chiciură care surveni în 6 ianuarie 1998, Micheline conștientizează darul său primit și importanța lui. De atunci ea comunică ceea ce îi este spus, persoanelor care o ghidează.
În 27 februarie 1998, Fecioara Maria îi cere Michelinei sa consimtă să treacă prin ea tot ce ea vrea să o învețe : “Lasati să treacă mila mea...Consimțiți, copilul meu, să o lăsați să treacă prin inima voastră, cum vrea ea” ; iar în 23 aprilie ea îi cere să organizeze un cenaclu de rugăciune. Ei vor începe în 13 iulie 1998 și din această dată, mesajele au început să fie notate gu regularitate și împărtășite participanților.
Cum Micheline este dificil acceptată în biserică, slujba este uneori celebrată la ea. În octombrie 1998, într-o seară de rugăciune cu părinții Marcel și Gratian, Sora Margot primește o descoperire că Micheline trebuie să trăiască la Frații de Sacre-Coeur, la Casa Isus Învățătorul pentru o descoperire asupra a tot ceea ce ea trăiește: “Nu vă încredeți în orice spirit, ci încercați spiritele pentru a vedea dacă vin de la Dumnezeu” (1Jn4,1)
MISIUNEA INIMII PRIMITOARE
Fecioara Maria începe atunci un învățământ aproape cotidian pentru a-i forma pe membrii micii comunități invitând-o să primească Atotputernicia Dragostei și pentru că planul Tatălui să se poată realiza: Din toată veșnicia, acest Plan (al Tatălui) este destinat întregii umanități. « Și El v-a ales pentru acest Plan. Lăsați-L pe Tatăl să acționeze liber cu Inima Primitoare a Fiului Său, când vrea el, unde vrea El, și în felul în care dorește. »
Este un timp de convertire-adaptare care răstoarnă o mulțime de obiceiuri și de moduri de a face a micii echipe : « pentru a accelera deschiderea Inimii Primitoare a Fiului Meu în această comunitate și în însoțitorii ei, trebuie să le dați toate învățăturile pe care vi le-am adus. Aceasta le va fi de un mare ajutor»
Micheline este găzduită patru luni (până la sfârșitul lui martie 1999), la Casa Isus-Învățătorul, « izolată într-o cameră, căci mi s-a cerut să nu mă amestec cu nimeni din cauza fenomenelor pe care Domnul mă făcea să le trăiesc : Răpiri, care durează trei, patru cinci ore. Iar cum Sf Ioan al Crucii și Sfântă Tereza de Avila o spun, eu trebuie să rămân dezlegată de darurile lui Dumnezeu.
« Sfânta slujbă era celebrată în fiecare zi, într-un mic salon alături de camera mea, doar cu micul grup care mă însoțea. Și în timpul sfintei slujbe, Domnul îmi dădea harul de a trăi marea sa taină de Dragoste.
Uneori, mi se permitea să merg într-o capelă mică, singură, în fața lui Isus Eucharistie, în timpul prescurei. Acolo, Domnul mă făcea să port suferințele fraților mei și surorilor mele care primeau aceste prescuri cu multe plânsete și o mare intensitate de dragoste.” În timpul acestei însoțiri privilegiate Fecioara Maria, după ce o unea pe Micheline cu trio descoperitor, le făcea cunoscută marea misiune a Inimii Primitoare a lui Isus. “Maria a implorat pe Tatăl Nostru din Cer să ne acorde acest dar pentru aceste din urmă timpuri de întuneric.”
Chiar în timpul acestui sejur, după o răpire eucharistica, Micheline primește, în Lumina Duhului Sfânt, imaginea Inimii Primitoare a lui Isus³ și misiunea de a o face cunoscută lumii întregi. Ea o anunță Părintelui Marcel și Sorei Margot. Un pictor este chemat atunci să reproducă această imagine de care sunt legate haruri de liberare, de mântuire, de vindecare și de miracole. Aceste imagini circulă din iulie 1999 și numeroase persoane au mărturisit deja despre harurile obținute.
Trio-ul de descoperiri o ajută astfel pe Micheline să se ajusteze misiuni de a oferi Bisericii oamenilor acestor timpuri Primitoare a lui Isus, dar Tatălui Atotputernic.
(va urma)
Christian Parmantier
EXPERIENȚA MEA CU LUMINA
A« Experiența mea cu Lumina a început puțin după ieșirea mea din spital. În inima mea mă rugam pentru toți oamenii care sufereau de scleroză în plăci. Fiind răpită de către această Lumina, inima mea nu era decât rugăciune și, în camera mea, așezată, cu mâinile reunite pentru rugăciune, deveneam ca o statuie, rămânând în această poziție foarte lungi momente. Acest fel de a trăi îmi deveni normal. Eram mereu invadată de o mare dragoste și de o mare pace...
... Aceasta Lumina, o vad întotdeauna într-o raza mare. Ea coboara peste mine, traverseaza marele întuneric al universului si al pamântului pentru a ma întâlni. În momentul când sunt rapita de catre aceasta Lumina, în carnea mea, resimt o mare caldura, atât de intensa încât inima si carnea îmi ard de dragoste... atât de tare încât tot corpul îmi transpira.
Aceasta lumina este multa, multa dragoste. Ea este pacea. Ea este Isus si Maria. Ea este blândetea Mariei. Ea este ardere de dragoste pentru Isus. Ea este puterea celor sapte daruri ale Duhului Sfânt. Ea este Lumina Tatalui. Aceasta lumina nu exista pe pamânt. Si aceasta lumina care îmi consuma toata fiinta, doreste de asemenea sa consume toata umanitatea.
Eu o vad atât cu ochii deschisi cât si cu ochii închisi. Pentru mine, aceasta Lumina este tot atât de normala ca respiratia, când Domnul îmi da harul ei... În aceasta mare lumina uneori o vad pe Maria; cuvintele îmi sunt date si sufletul meu se înalta în aceasta Lumina. În anumite momente sunt constienta de ceea ce traiesc în Lumina si de ceea ce se întâmpla în jurul meu. Corpul îmi e paralizat si când, în aceasta Lumina, sufletul se întoarce la mine, îmi produce o mare durere si mult plânset. Întoarcerea din Cer la pamânt care e întuneric, mi-e data prin har, altfel as muri, caci corpul meu n-ar putea suporta acest du-te-vino.»
Uneori Lumina iese dintr-un tablou al înaltarii Fecioarei Maria. Micheline vede de asemenea si îngeri. Prin aceasta Lumina, Domnul recreeaza si restaureaza viata în belsug în toata fiinta Michelinei.
MICHELINE BOISVERT, MARTORA A LUMINII
Iata marturia Sorei Margot, care, ca mama spirituala a Michelinei si cu asistenta a doi preoti, alesesera sa o ajute sa « nasca » darurile pe care Dumnezeu le asezase în ea, pentru edificarea Bisericii de astazi.
« De la început, îmi dau seama clar ca Micheline traieste o experienta analoga celei a Sfântului Apostol Pavel pe drumul Damascului, cu socul Luminii. (Act 9) Spiritul îmi da de înteles ca ea este puternic « rapita » de catre Dumnezeu, care doreste sa o trimita la fratii si surorile ei pentru a manifesta dragostea sa.
Pe durata sejurului la Casa Isus Învatator, ea învata sa consimta sa se lase instruita prin evenimentele, motiunile Duhului Sfânt dar si prin persoane puse pe drumul sau de catre Dumnezeu.Acesta fu pentru Micheline, începutul unui drum de vindecare, de însotire si de discernere din ce în ce mai strâmt.
Pe masura ce ea comunica trairile ei, Domnul îi da cunoasterea experientei sale, înafara cailor obisnuite ale cresterii spirituale. Micheline nu are nici cuvintele pentru a exprima ceea ce traieste, nici cunostintele necesare pentru a sti ce îi e dat sa traiasca. Domnul mi-a cerut sa o însotesc în ceea ce El vrea sa lucreze în ea, în umanitatea ei si pentru misiune … »
« Cuvântul era Lumina care, venind în lume, îl ilumineaza pe orice om» (Jn 1,9). Micheline nu este decât martora a Luminii, misiunea ei, este de a marrturisi Lumina… lasând-o sa actioneze! Ceea ce de fapt caracterizeaza mai mult experienta ei, este Lumina. În aceasta Lumina, ia toate lucrurile în Domnul; este instruita de carte Spiritul Adevarului; întunericul este îndepartat; Atotputerniciile Împaratiei îi sunt revelate, « prezentate »;
ea marturiseste cu tarie, cu puterea însasi a lui Dumnezeu Atotputernicul. Tatal Atotputernica “atras-o” din întuneric, a “rapit-o” în lumina si prin Inima Primitoare a lui Isus, îi da sa traiasca cu el lupta Luminii care distruge întunericul. Doar El stie ceea ce Micheline a avut de suferit contra fortelor raului, loviturile, jignirile...
Numeroase si puternice semne îi sunt date pentru adaptarea ei personala la Puterea de actiune a lui Dumnezeu, pentru a o ajuta sa consimta la aceasta misiune pentru întreaga omenire. Numeroase semne se manifesta prin ea, pentru ceilalti. Atot-puterile Tatalui sunt posibile, pentru ca Isus cu Inima lui le primeste (convertire, liberare, pocainta, vindecare, miracol…)
Foarte special, manifestarea Prezentei Reale a lui Isus prin ea, în timpul Eucharistiei si mai ales în momentul împartasaniei ea este literalmente “zdrobita”. Ea traieste charisma prezentei lui Isus printre noi care primeste pentru noi harurile lui Dumnezeu Tatal, plin de Dragoste si de Mila. Isus o uneste cu el cu tarie. Exista de asemenea aceasta charisma speciala pe care eu o numesc « lacrimile salvatoare » care exprima unirea cu Isus în patimile lui prntru umanitate. Ele actualizeaza slui pe Cruce : « Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac. »
În aceasta uniune cu Isus suferind, Micheline traieste un arzator supliciu pentru frati si surori : « Iertare si Mila »… Ea este scufundata în lupta luminii în întuneric, la o adâncime de neînchipuit. Ceea ce traieste si sufera ea nu este uman. »
La « Universitatea Tatălui », cu Maria ca educatoare, Micheline a trait, si noi alaturi de ea, o formare spirituala si charismatica foarte intensiva. Însotirea traita cu Micheline este o mare experientă de discernământ în Biserică, făcut în rugăciune, adoratie, si post de asemenea, cu doi preoti. O experientă de mare intensitate pentru a se lăsa condusi de Spirit în credintă si încredere.
O experienţă tulburătoare şi o provocare pentru renuntarea la cunoştinţele noastre şi la raţionamentul nostru. Spun « noastre », caci experienta a fost trăită împreună, de cei doi preoţi şi de mine. Responsabilitatea noastră este de a discerne acţiunea Duhului Sfânt în ea şi prin ea pentru a permite luminii să alunge întunericul. Discerne şi încercui ceea ce a fost « întuneric », ca Lumina care o conducea sa poată lasa Duhul aprins. »
SOEUR MARGOT
Association Coeur d'Accueil de Jésus
C.P 200 Sainte-Thérèse (Québec) Canada J7E 4J2
Tel.: (450) 965-9942 | Fax.: (450) 965-7539 Stella Maris
Edition du Parvis
Ch-1648 Hauteville /Suisse
Internet : www.parvis .ch
E-mail : info @parvis.ch
|
.gif)